Despre hrana

 Din nou de la Octavian

Aparent, noi ne hranim cu mancare. Chiar eu acum molfai un sandvis varat sub nas de Ramona. Ambii stim ca NU ASA MA HRANESC, ea a trait trei luni jumate fara un gram de mancare iar eu...STIU. Cu toate ca stim ca energia ne sustine, mai mancam, din bucuria papilara. Ca fiinte CONSTIENTE insa, sub nici o forma nu ne-ar putea convinge cineva sa rarim interactiunea care CHIAR NE HRANESTE,  magnetic/electric. Sexualitatea este pentru noi exact ce ar fi util sa fie in orice cuplu, anume un izvor nelimitat de energie, motiv de bucurie si suport de vibratie inalta. Nu contine bau bau, nici legende sau povesti, e cea mai cinstita si deci CEA MAI INALTA relatie barbat/femeie.

Pe unde mai umblăm...

Bun, ok... a trecut ceva timp de când n-am mai scris aici, credeam că n-o să mai scriu, dar mă mănâncă degetele. Zilele trecute stăteam la mine în cameră (sau camera fetei... tot aia) şi eram agitată. Fără motiv. Ca să mă liniştesc... sau ca să fac ceva să nu zic că n-am încercat nimic, am încercat să intru să văd ce găsesc. Şi după câteva secunde am identificat o chestie cu o formă nedefinită, galbenă cu ceva portocaliu în mijloc, înăuntrul meu. Acolo unde trebuia să fiu eu. Avea o consistenţă între plastic şi nisip, probabil urmează să ajungă plastic, adica o structură uniformă, solidă, adica un "obiect" finit. O fi pornit de la nisip, fiind desigur împrăştiat în faza iniţială.
Cică gândurile galbene sunt gândurile spirituale, păcat că nu mai am textul original, să văd de unde îmi iau toate ideile astea năstruşnice...