luni, 19 decembrie 2011

Discutii cu mine insami

Ca sa fiu sigura ca nu sparg iar eprubete, (am spart deja doua in doua luni, iar anul trecut in 9 luni am spart tot doua, plus ca anul asta n-am spart nimic din ianuarie pana in octombrie) am inceput sa vorbesc cu corpul meu. I-am zis: "Nu-i asa ca nu vrem sa spargem ceva?" Si am simtit mai multa siguranta in maini, in degete.
Deci asa e de facut.

Din nou legea oglindirii

Si de ce nu?
Imi aminteste de oglinda care se vede in oglinda care se vede in oglinda samd.

Zilele trecute am sintetizat-o, vrand-nevrand. Totdeauna mi-a placut sa gasesc un numitor comun...
Mi-am imaginat ca sunt intoarsa pe dos, si ca atunci cand simt ceva ca un conflict, orice as spune si orice as simti intorc instantaneu spre mine. Nu mai am nimic de "impartit" cu ceilalti, ei sunt eu. Efectiv cand am raspuns ceva sotului, mie mi-am raspuns, cum am deschis gura am realizat ca numai mie ma adresez. Asa cum toata cunoasterea e oglindita in fiecare, noi suntem oglinditi in ceilalti.
Multumesc, Dialara!
In viata mea, cand am avut probleme, a aparut de undeva si solutia. Pentru ca totdeauna am crezut ca exista solutii. :)

Vizitator al dimensiunii 11D

Luni, 19 decembrie, ora 13.00. Aflu de la Octavian ca sunt 100% in 11D. Ar fi naspa, daca n-ar fi... bine. Adica nu ma simt deranjata de asta. Cu alte cuvinte, mi-am facut temele... Sper.
Eu n-am avut nicio intentie sa ma duc prea sus, mai ales ca mare lucru nu stiam despre "trecerile" mele prin alte dimensiuni. Dar e drept ca am fost racita. Octavian a zis ca am luat raceala de la sotul prin empatie. Nu ma asteptam sa ma racesc, n-ar fi fost prima data cand nu ma molipseam de la el. Dar raceala asta a "ascuns" se pare, foarte bine, trecerile mele prin dimensiuni. Si am crezut ca alimentatia mea, departe de a fi una vegetariana, ma va tine mai aproape de 3D.Ca si ocupatiile mele casnice, trebuie sa stiu ca azi e duminica si trebuie facuta supa cu galuste etc. Lol.
Pe 13 decembrie m-a durut gatul si de atunci au inceput simptomele de raceala. Joi mi-a trecut gatul, dar mi-a curs nasul, iar sambata am luat o aspirina si un paracetamol, o data, ca imi era capul cat banita. Si uite ca nici acum n-am chef sa mai pun diacritice. Mi se pare prea multa bataie de cap pentru atata. Se poate intelege si fara. :)
Poate ca totusi n-are treaba spiritul cu hrana ce o dau corpului... Nu atat de mare legatura cum credeam eu... La Dumnezeu orice e posibil, sa nu uitam.

p.s. Cand am citit pe gradatie 11, in laborator, mi-am adus aminte ca am vazut cifra 11 dimineata de doua ori. O data pe un panou de la distanta. Mi-am zis hai sa ma concentrez sa vad ce scrie. Si era ceva in legatura cu 111 zile. Apoi m-am uitat la ceas. Ceasul meu afiseaza data din calendar, dar de circa 4 ani a ramas nereglat. Arata ce zi vor muschii lui. Acum arata 11.
Hmm, poate alimentatia si legaturile cu 3D mi-au bruiat calatoria si nesimtind nimic din dimensiunile traversate, m-am tot dus... nestiind unde sunt acasa. Totusi sambata dupa-masa, dupa ce am atipit vreo 5 minute, m-am trezit constienta ca sunt, se pare, "in alta dimensiune". Starea a tinut circa un minut si am vazut cu ochii inchisi forme mov luminoase pe un fond auriu. Formele nu aveau niciun inteles, erau mai ales spre marginea imaginii.

luni, 12 decembrie 2011

Ascensiune

Azi, 12 decembrie 2011, ora 10, cu ajutorul lui Octavian, am aflat că eram plecată cu totul din 3D, 7% în 4D, 43% în 5D, 50% în 6D. Punct terminus, dimensiunea 8, fiind entitate 8.

miercuri, 7 decembrie 2011

Viitor deja prezent

Începutul volumului I al lui Octavian Ţigănuş poartă data 11.09.2003. În august 2003 mi-am găsit în sfârşit un serviciu stabil şi din acest an au decurs o mulţime de evenimente. În cei 11 ani când am stat mai mult acasă, a trebuit să cobor în sinea mea şi să văd ce aş putea face ca să-mi găsesc un serviciu. A fost o perioadă de căutări. Atunci nu eram deloc încântată de situaţie, dar acum privind în urmă, o văd ca pe o perioadă în care eram pregătită pentru ce urma. Am făcut un curs Ayurveda, un an de zile, m-am indreptat spre psihologie şi spiritualitate şi am citit tot ce mi s-a părut interesant. Printre altele am citit şi "Autobiografia unui yoghin" a lui Yogananda.

Revin in 7 decembrie, ora 15.50
"Cand te apropii de intelegerea Absoluta afli cu uimire ca chiar nu ai nevoie de nimic. Dar pentru acest nivel de intelegere chiar trebuie sa fii hotarat."

Pai da, cam asa simt... Te pomenesti ca tot mintea a luat in brate afirmatia "Ai nevoie sa iti dezvolti energia Kundalini... fara ea ai ratat evolutia..." si mi-o tot flutura pe sub ochi.

marți, 6 decembrie 2011

Fluxul stării de bine

http://drumuricatretine.wordpress.com/2011/11/23/legea-atractiei-si-fluxul-starii-de-bine/

Lecţia a doua pe astăzi

"Asa ca, indreapta-ti atentia asupra analogiei impotriva curentului/in sensul curentului, si simte pentru o clipa senzatia de usurare pe care ai simiti-o daca ai vasli inversunat impotriva curentului si apoi dintr-odata te-ai opri din vaslit, adoptand o atitudine de abandonare in fata curentului. Abandonarea ta va face ca acest curent sa te intoarca si sa te deplasezi exact in directia lui, lin si usor si sigur catre destinatia dorita. Lasa aceasta imagine sa te linisteasca, pe masura ce incerci sa iti amintesti ca acest curent al vietii este intelept si binevoitor, si te duce catre lucrurile pe care le doresti. Stai intins in barca ta, care se intoarce singura in directia curentului si relaxeaza-te la gandul ca vei fi purtat catre starea suprema de bine si catre indeplinirea dorintelor tale."

Viitorul este imaginaţia ta

http://drumuricatretine.wordpress.com/2011/12/03/osho-adevarata-libertate-este-spirituala/#more-10716

Asta a spus Osho si l-am citit in articolul de mai sus. Nu prea mi-a căzut Osho sub ochi, deşi de mulţi ani am o carte a lui, dar în engleză. Să citesc despre spiritualitate în engleză e tot una cu chineza...
Cred că acest articol mă salvează dintr-o fundătură unde am ajuns, rezolvată momentan prin trăirea în acum. Căci problema mea de când am citit "Lucrătorii în lumină" este că am aflat că nu sunt aici în primul rând ca să ajut pe alţii. Iar eu, cum vreau să fac totul cât mai aproape de perfecţiune, am ajuns să nu mai am scop. Bun, am zis! Mă liniştesc şi nu mai dau atenţie atitudinilor egotice, dar colac peste pupăză nici de ajutat nu prea pot să ajut, pentru că extrem de mulţi se află pe un nivel unde nu pot primi ajutorul meu. Nu au nevoie de el şi nu-l doresc. Ba chiar le-aş face rău să le spun adevărul, pe care oricum nu-l recunosc ca atare.
Ziceam că rezolvasem prin trăirea în acum. Exact cum spune Osho aici, trebuie să trăim dezlegaţi de trecut şi de viitor.Fără amintiri şi fără dorinţe. FĂRĂ DORINŢE. Asta făceam eu, folosind trăirea în acum, dar fără să conştientizez până la capăt ce fac.
Iar faptul că viitorul este imaginaţia mea, înseamnă că o să-mi imaginez viitorul din a 5-a dimensiune, căci în dimensiunea asta nu mai vreau mare lucru. Vreau să fiu în deplinătatea puterilor mele, dar asta nu se poate cum vreau eu... Pur şi simplu e un pic de cerc vicios. Ce pot să fac ca să ajung în deplinătatea puterilor e exact asta: să folosesc puterile. Dar prezentul nu mi-e prea favorabil, ori se mai schimbă pe ici pe colo câte ceva, ori capăt eu aripi. Cam tot aia...