Liniste... Ma aflu intr-un loc numit liniste.
Cineva facea teoria chibritului pe marginea legii oglindirii. Mintea lui lucra fericita, febrila, indepartandu-l de la liniste. Cand mintea lucreaza e ca o miscare intr-un ocean ce il tulbura. Nu mai vedem apa limpede, nu mai vedem fundul apei, cat e de adanca, ce se afla pe fundul ei. "Noi" ne agatam de gandurile create de minte, ca sa nu ne pierdem in apa asta din care nu intelegem nimic. Ne e frica sa cadem la fund, ne e frica sa lasam gandurile si sa aflam ce e dincolo de ele. Dar lasandu-ne la fund, parasind gandurile, vom gusta adevarata liniste, va fi multa lumina si claritate, vom fi numai noi. Zic noi si ma vad numai pe mine... Sunt eu, adica sunt toti. Si in toti, divinitatea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu