luni, 19 decembrie 2011

Discutii cu mine insami

Ca sa fiu sigura ca nu sparg iar eprubete, (am spart deja doua in doua luni, iar anul trecut in 9 luni am spart tot doua, plus ca anul asta n-am spart nimic din ianuarie pana in octombrie) am inceput sa vorbesc cu corpul meu. I-am zis: "Nu-i asa ca nu vrem sa spargem ceva?" Si am simtit mai multa siguranta in maini, in degete.
Deci asa e de facut.

2 comentarii:

  1. foarte adevarat. gandurile noastre sunt foarte puternice. plus ca daca am fi constienti pe deplin unde ne aflam fizic in acel moment am fi mai atenti la ceea ce facem...dar nu ..sufletele noastre zboara departe de noi insine..chiar si atunci cand suntem cu noi insine..:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Am reparat aceasta "fuga" a gandurilor, bazandu-ma in principal pe ce simt eu. Tot ce mi se intampla filtrez... Te invit pe alt blog, continuarea acestuia:

    http://zarazaitsme.wordpress.com/

    Daca acceptam ca Unul e in Toti si Toti suntem Unul, daca acceptam ca intreaga lume ar putea fi inteleasa ca fiind intr-un singur punct, dispare aceasta problema, a distantei dintre corp si suflet. Sufletul este peste tot.

    RăspundețiȘtergere