Noaptea a fost mereu celebrată de poeţi! Acum câţiva ani când am (re)început să scriu poezii, mi-am dat seama că mă atrag foarte mult nopţile. Am bănuit ca motiv faptul că am impresia că nu mă vede nimeni şi că mă simt astfel mai liberă. Era probabil întrucâtva adevărat, un copil indigo e intimidat de oamenii care se mişcă lejer într-o lume preponderent materialistă. Apoi am zis că... mi-o picat fisa! Îmi plac nopţile pentru că dispar limitele dintre mine şi celelalte obiecte. Nu mai văd contururile... Şi mă gândesc că asta seamănă cu afirmaţia că suntem Una. Dar asta e o afirmaţie pe care simt că trebuie încă să o aprofundez.
Mai întâi a fost durerea aia rebelă de mijloc, în stânga. A început într-o zi de vineri, 30 septembrie. Eram la serviciu pe scaun şi am crezut că m-am mişcat eu greşit. Dar durerea nu a cedat şi a început să mă deranjeze şi noaptea. Deci mă trezeam noaptea, cam din week-end. Într-o noapte mi-am făcut masaj ca să mă liniştesc cât de cât. După ce mi-a făcut soţul un masaj serios, m-a lăsat durerea de la mijloc (eu am demult probleme cu vertebra a 4-a lombara), şi a trecut la picior. Nimic deosebit, când aveam dureri din cauză că ridicam ceva greu, tot aşa prindea durerea, şi piciorul. Noaptea următoare m-a durut deci piciorul. L-am masat pe el, dar eu deja in fiecare noapte aveam de acum "program" şi mă trezeam în jurul orei 2. Aşa că în nopţile care au urmat nu a fost ciudat că m-am trezit cam la aceeaşi oră şi că eram agitată. Agitaţia era însă foarte ciudată, îmi aduc aminte că după ce îmi trecuse piciorul nici nu puteam gândi limpede, am spus rugăciuni creştine, dar cu mare greu, abia reuşeam să îmi aduc aminte cuvintele. M-am foit vreo două ore până am adormit de oboseală. A mai fost încă o noapte asemănătoare, iar în ziua următoare am cerut ajutorul lui Octavian, [...]
va urma
Am simţit la început nevoia să comunic, să ştie lumea ce se întâmplă... Acum simt că trebuie să mă preocup de mine însămi. Conversaţiile lungi, cu argumente, mă îndepărtează de dezvoltarea spirituală. La început simţeam nevoia să mai citesc pe blogul lui Octavian, apoi mi-am dat seama că nu mai sunt chiar aşa cum mă simţeam în primele zile, conectată la Dincolo. Ultimul articol de pe blogul lui Octavian mi-a confirmat aceasta. Voi continua ce am lăsat în suspans mai sus.
continuare
aşa am aflat că sunt creşteri mari ale nivelului de vibraţie pe Pământ. Ziua respiram accelerat, eram în alertă şi trăiam în Acum, de circa o săptămâna, cum mi-am dat seama între timp. Cuvintele îmi veneau de la sine, ori scriam ori vorbeam. Uneori, rar, nu-mi găseam cuvintele şi mă opream şi mă exprimam cu poticniri. Vreo două nopţi au trecut greu, nu ştiam cum să fac să mă adaptez şi dacă e posibil să mă adaptez... Începeam să simt oboseală. Asta m-a ambiţionat să "fac orice" ca să pot dormi liniştită. Şi într-adevăr, din noaptea aceea perioadele de veghe s-au redus semnificativ. Mă trezeam pe la 2, stăteam circa o oră trează, apoi iar mă trezeam mai puţin pe la 4. Pe urmă am reuşit să mai aflu câte ceva, că e important să îţi ridici permanent nivelul propriu de vibraţie prin orientarea atenţiei înafara condiţionărilor existente în viaţa noastră. Trebuie să o rupem cu ce ştim şi să ne deschidem către Noul Absolut. Oricare va fi acela. Acum trei nopţi m-am trezit la ora 1.01 (ora la care m-am uitat la telefon. mi-am luat telefonul lângă mine. până atunci ştiam ora după ceasul de pe hol care bate din jumătate în jumătate de oră) si am adormit înainte să aud bătăile de la 1.30. M-am trezit din nou la 4.18 şi am adormit în câteva minute. Următoarea noapte m-am trezit la 1.14 şi am adormit în câteva minute. Noaptea trecută m-am trezit nu ştiu la ce oră, că eram cu capul în partea opusă telefonului şi am adormit imediat.
Acuma parcă îmi lipseşte misterul acelor nopţi... Dar creşte misterul zilelor, al informaţiilor pe care nu pot să le simt cu adevărat în viaţa mea. Parte din lucrurile în care cred seamănă mai mult a teorie acuma. Dar zi de zi voi constata cum se infiltrează în viaţa mea. Ce citeam undeva acum circa trei săptămâni? Că suntem efecte... cauza e în altă parte... Aşa e...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu