vineri, 21 octombrie 2011

Experienţe la limită

O coincidenţă e o coincidenţă... Ici-colo, ne întâlnim cu câte una. Dar când ele te conduc de la o zi la alta? Dar când mintea te ajută să le înţelegi rostul? Nu poţi decât să te gândeşti că ţi s-a întâmplat să-ţi fie alterată conştiinţa, că ar fi bine să iei pastile să te întorci în lumea pe care o cunoşti. Şi mai ales să te întorci între oamenii pe care îi cunoşti. Şi să faci un efort să fii ca ei. Cum să trăieşti într-o lume unde nu sunt nimic decât iluzii şi un om, o fiinţă, la distanţă, e la fel de nebun ca tine?

Atunci când spre surprinderea mea, cunoscuţii interesaţi de dezvoltarea spirituală nu au confirmat măcar o mică parte din ce simţeam eu, a trebuit să încerc să îmi revin, sau să văd ce am greşit... să aflu cum se poate aşa ceva... Să ies cumva să mă întorc între prieteni... Întâi a fost soluţia ca să ascund în sinea mea cele întâmplate. Care a venit de la sine. Aveam de aşteptat până în decembrie 2012, apoi această duplicitate ar fi luat sfârşit. Nu poţi nega aşa de uşor realitatea unei experienţe care te-a pus faţă în faţă cu experienţe spirituale pe care doreai să le experimentezi, dar păreau departe. Am experimentat şi experimentez să trăiesc în Acum. Şi ce mai decurge din asta. Mintea care se limitează la Acum şi vede cum vin în viaţa mea materializarea unor dorinţe. Ceea ce e în mintea mea este creat în viaţa mea.
Apoi mi-am dat seama că ceea ce spuneam eu, că psihicul influenţează realitatea, e adevărat până în cele mai mici amănunte. Adica e adevărat pentru orice experienţe. De fapt nu psihicul influenţează, mai corect e să spunem că gândurile influenţează realitatea. Care e o iluzie. Încă înainte, când simţeam vibraţiile şi încercam să mă acomodez cu ele (sau ce-or fi fost...), mi-am dat seama că iluziile se numesc aşa nu pentru că ar trebui să trecem cu mâna prin ele ca prin fum, ci pentru că sunt ceva fără importanţă şi, mi-am dat seama mai târziu, sunt o creaţie a minţii înlănţuite să creadă că e singura realitate.
Şi mi-am dat seama de ce un bolnav psihic se simte bine când se crede Napoleon. Această credinţă îi oferă încredere în el, curaj, a păţit-o o dată să se creadă Napoleon cu toată fiinţa lui şi nu mai poate ieşi din această iluzie. Realitatea în care medicii vor să-l aducă nu mai are pentru el satisfacţii. A devenit o realitate plată, unde va fi din nou marginalizat, unde nu găseşte iubire şi înţelegere. În schimb, ca Napoleon, i se dă atenţie de parcă ar fi... Napoleon! De aceea nici mie nu-mi convine să las baltă toată povestea cu copii indigo. E o coincidenţă faptul că aş putea fi, într-adevăr, un copil indigo? E o coincidenţă că şi eu am dorinţa să cred într-o lume a iubirii, deşi unii oameni zic la modul ironic "ce lume ar fi aia unde să fie numai iubire şi înţelegere..." De parcă lumea asta unde sunt violuri, crime, lovituri, certuri, războaie, trebuie privită ca fiind bună pentru oameni. E o coincidenţă faptul că înţeleg tot ce susţin maeştrii spirituali despre capacitatea omului de a fi mai mult decât este, ar putea fi o fiinţă demnă, capabilă de iubire necondiţionată. Şi frica asta care mie nu prea mi-e cunoscută, spre deosebire de mulţi alţii în care recunosc tot felul de frici: frica de a nu-i fi divulgate datele spuse la recensământ, frica de a nu-i fi interzise plantele medicinale, frica de a nu-şi plăti facturile, frica de a nu-şi pierde locul de muncă... Mie eventual mi-e frică să nu ratez misiunea pe care aş avea-o în viaţă. Dar ştiu că a avea o frică e deja o piedică, de aceea am scos frica de mai sus, ca să fiu în rând cu oamenii... Dar nu mi-e frică. Important e să fiu atentă la ce e în jurul meu, şi când văd o ocazie de a face ceva ce mi-ar procura satisfacţie, să nu stau pe gânduri. Asta ne cere viaţa, să acţionăm. Ea ne aduce ocazii în drumul nostru, dar noi trebuie să acţionăm. Aşa cum ştie şi creştinul: Dumnezeu îţi dă, dar nu îţi pune şi în traistă!
Acum mă gândesc cum să fructific această experienţă la limită. Deocamdată e bine că am putut să formulez aici nişte idei... Viaţa îşi continuă cursul...

22 de comentarii:

  1. ,, Am experimentat şi experimentez să trăiesc în Acum. Şi ce mai decurge din asta. Mintea care se limitează la Acum şi vede cum vin în viaţa mea materializarea unor dorinţe. Ceea ce e în mintea mea este creat în viaţa mea."

    Ce anume experimentezi ? Poti sa dai cateva detalii,te rog ? Despre ce experiente la limita vorbesti ?

    RăspundețiȘtergere
  2. A experimenta ACUM. Cred ca ma refeream la atentia care o dadeam coincidentelor. Cat din ceea ce se intampla era efectul gandurilor mele si cat intamplare. Dar intamplare nu exista... Ar fi trebuit sa fiu atenta la intervalul care trecea de la gand la infaptuire. Numai daca se intampla neobisnuit de rapid, mi-as fi dat seama. Altfel nu eram si nu sunt atenta. Prefer o atitudine rezervata, adica nu prea multe ganduri, ca sa imi dau seama "ce naiba se intampla". Inca nu stiu ce e important...
    A trai in ACUM, in ultima vreme, mai inseamna sa uit in ce zi suntem, mai ales in week-end. Nu ma mai intereseaza sa-mi planific activitatile decat la minimum. Nu mai repet: sa nu uit sa ma duc maine nu-stiu-unde. Mintea e mai linistita, le las... sa vina de la sine.
    Experienta la limita e ceea ce mi se intampla din jurul datei de 1 octombrie, dar a inceput cam de prin 15 septembrie. E la limita sa experimentezi ceea ce altii au experimentat in urma unor intense sedinte de meditatie sau in urma unor socuri, unor depresii adanci. E la limita sa fii infuzata cu energie si sa treci prin tot felul de stari. Si nu prea poti comunica acestea. Doar pe internet, din cand in cand... mai scrii cate ceva pe blogul lui Octavian si citesti ce comunica altii. Adesea nu stiu daca sunt stari cauzate de energia respectiva sau am eu o indispozitie, ceva...

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc ! Din cuvintele tale inteleg ca traiesti ceva cu totul si cu totul iesit din comun,si ca acest fenomen se petrece in urma unui transfer energetic !Poti sa-mi dai mai multe detalii ?
    Anumite miscari spirituale vorbesc despre astfel de transferuri energetice,au gasit si o denumire specifica pentru ele, dar spun ca sunt destul de rare,fiind nevoie de prezenta unui adevarat Maestru ,sau de Gratia Divina...
    Consideri ca traiesti un astfel de fenomen ?!

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce traiesc eu e o palida imagine pe langa ce traiesc cei care sunt vegetarieni si isi dedica timp meditatiei. Vezi pe blogul lui Octavian. Acolo suntem un grup ce primesc energie. Acest blog a aparut datorita acestui transfer energetic, ca sa am o descriere a fenomenului pas cu pas. Intai am constatat ca traiesc in Acum, banuiam eu... apoi au venit tot felul de intamplari si confirmari. La inceputul transferului nu oboseam cu saptamanile, dar dupa ce a inceput ascensiunea, energia a fost folosita in acest scop si oboseala a reaparut, in felul ei propriu.

    RăspundețiȘtergere
  5. Totusi...te rog sa ma ajuti sa inteleg ! Ce traiest,concret,de ai ajuns la concluzia ca asa ceva nu se poate trai decat in urma unor intense sedinte de meditatie ? Cum ai putea sa traduci in termeni pamanteni una din experientele tale la varf ?
    Multumesc !

    RăspundețiȘtergere
  6. Dar cine a zis de sedinte intense de meditatie? Nici nu stiam cum sa le fac...
    In primul rand e vorba de senzatii... iti dai seama ca e ceva neobisnuit. Dupa ce mi-am dat seama ca incep sa simt ce-i aia a trai in Acum, celelalte senzatii au fost atribuite fluxului energetic. Insomnii, stare de agitatie noaptea... Apoi toate mi se lamureau, treptat. Aproape in fiecare zi mi se mai lamurea ceva legat de Dumnezeu, Adevar, Absolut. Iar definitia copilului indigo imi vine ca o manusa, simt ca asta sunt. Iar daca toate astea nu ar fi adevarate, n-am pierdut nimic. Dar din jurul datei de 15 septembrie, toate se leaga... Am incercat prin 7 octombrie sa ma departez, dar setea de Adevar m-a atras sa citesc in continuare si sa-mi confirm iar ca e adevarat ce se intampla. Daca exista Dumnezeu, atunci ce am aflat in ultimele 2-3 luni e Adevarul, nu ce ne invata in biserica, mare parte din ce e acolo...

    RăspundețiȘtergere
  7. Da.Bine.Nu ar fi stricat cateva raspunsuri clare si la obiect,dar... daca nu vin , inteleg ca nu trebuie sa mai insist .


    Noapte buna !

    RăspundețiȘtergere
  8. Pfff, abia stiu eu ce e dincolo de simtirile mele care imi spun ca se intampla ceva neobisnuit...
    Tot ce am simtit s-ar putea incadra si in ceea ce medicii ar diagnostica usor ca alterari de constiinta (asa le-am spus eu la un moment dat), toate simptomele nu spun nimic celor care nu sunt deschisi spre altceva. Am fost si cred ca sunt inca departe de trairile celor ce au scris pe blogul lui Octavian, cred ca din cauza alimentatiei mele obisnuite, a lipsei meditatiei. Oricat as vrea sa meditez, nu am timp pentru asta. Si voi continua sa nu am timp, daca eu asta cred. Lol.
    O data am simtit lumea foarte aproape, parca toti imi erau prieteni. As fi putut vorbi cu oricine fara rezerve, ca si cum ne-am fi cunoscut dintotdeauna. A tinut vreo doua zile senzatia asta. Alteori eram ciudat de linistita, o liniste nepamanteasca. Durerile care isi au sursa in vertebra a 4-a lombara (dedus conform cu efectele simtite de suferinta ei) apareau si apar ca niste sagetari, ca pe urma sa ma simt mai bine ca niciodata. Inainte orice durere din zona asta persista cel putin o zi si ma impiedica sa am mobilitate maxima.
    Pe plan spiritual, cum am zis, mi se lamureau si mi se lamuresc diverse aspecte asupra divinitatii, legitatilor universului. M-am schimbat foarte mult in ultimele 3 luni, sunt mult mai detasata, desi si inainte eram detasata. Detasarea continua si acum, toate legaturile cu aceasta lume in 3D se volatilizeaza. Incepand din ultimii ani am capatat tot mai mult curaj in a-mi sustine pct-le de vedere. Acum nu-mi mai pasa de nimic atunci cand vreau, cand stiu ca trebuie sa fac ceva, sa obtin ceva. Dar asa cum spuneam, din lumea asta putine ma mai intereseaza. Inteleg altfel lumea, o privesc altfel. Ceea ce inainte intuiam, acum mi se confirma. Nu m-au interesat banii prea mult inainte, apoi din ce in ce mai putin. Nu ma intereseaza framantarile lumii, economia mondiala, masonii, toata agitatia asta cu criza. Si intr-adevar, acum citesc ca e total gresit sa ne angajam de oricare parte a baricadei. Legea oglindirii face ca ori de ce parte am fi, sa furnizam si celeilalte parti aceeasi cantitate de energie. E o mare provocare sa fii in echilibru.

    RăspundețiȘtergere
  9. Deci ,nu te dedublezi,nu ai vise lucide,nu faci calatorii astrale ? Eu asta cautam sa inteleg...cam la astea se refera expresia ,,experiente la limita ".Si mai cautam sa inteleg ceva ,dar aveam nevoie de un cuvant ,de o expresie pe care abia acum ai folosit-o...
    Vreau sa te rog ceva,am nevoie de cateva detalii,ca sa pot verifica un aspect extrem de important :Incearca sa-mi dai cateva detalii despre linistea aceea nepamanteana,te rog.Cand ai simtit-o prima oara ,cand a revenit ,de cate ori revine,mai revine ?
    E legata cumva de o anumita ora ? Daca ar fi sa o cuprinzi in cuvinte,care ar fi caracteristicile ei ,ce sentiment sau stare iti transmite ?

    RăspundețiȘtergere
  10. Avand in vedere ca ceilalti au... ce experiente au, pentru mine sunt experientele mele... la limita. Fiecare cu cat poate duce... Lol.
    Mi-a trecut raceala si acum am capul limpede, prea limpede chiar. As putea sa cred ca toate au fost niste experiente asupra puterilor psihicului si atat. Dar concluzia, ACUM, e ca foarte mult conteaza psihicul, increderea in tine insuti. Si e foarte important sa reusesti sa fii optimist, sa te concentrezi pe prezent si sa nu iei din trecut decat experienta, iar viitorul sa-l lasi sa vina, fara sa proiectezi asupra lui frici.
    Liniste nepamanteana... hmm, aparea numai cand voia ea, destul de rar. Altfel spus, ma simteam libera de orice constrangeri, nu ma mai interesa nimic din zarva cotidiana. Eu alegeam sa ma izolez, ca sa zic asa... (poate eu alegeam... cine stie...) Asta mi-a placut tot timpul, sa ma simt bine in turnul meu de fildes, unde putini inteleg la ce ma refer. Nu inseamna ca nu tin la prieteni, la distractie, dar am preferinte mai greu de gasit astazi sau altadata.
    Eu reuseam sa uit de tot ce ma deranja, sa fac abstractie de toate dorintele mele, de micile neplaceri... si asa intram in linistea aia. Care ACUM nu mi se mai pare mare lucru. La inceput toate par noi, ciudate, frumoase. Acum, dupa ce am aflat o multime de chestii si pot alege ce imi place din experientele avute, as reveni la linistea aia, facand meditatie cum spunea Deepak Chopra. As renunta sa-mi fac ganduri asupra viitorului. Si as alege sa-mi cer iertare in sinea mea pentru absolut tot... sa nu mai pastrez in minte nimic ce imi poate strica sufletul. Si sa acord iertare, sa ii inteleg pe ceilalti, sa ii iubesc. Starea mea naturala dintotdeauna a fost iubirea, nu e nimic nou sa fiu iubire. Poate pentru altii a fost ceva relativ nou si de aici experientele avute, dar pentru mine nu prea. Iar experientele astrale nu ma atrag, n-am chef de spirite, duhuri, fantome. Vreau absolutul. Totdeauna am avut tendinta sa vad ce e dincolo. de dincolo. Asa ca nu ma opresc undeva pe drum.

    RăspundețiȘtergere
  11. Din punctul meu de vedere a trai in ACUM,inseamna si a ma concentra pe clipa prezenta,a fi total prezent in timpul unui schimb de pareri,unei convorbiri, si a ma concentra pe subiect !Altfel ,ACUM nu mai este AICI,si nici AZI,e pretutindeni si nicaieri ;adica ,o alergatura crancena !...
    Nu mi-ai dat prea multe detalii!Si voiam sa stiu daca in interiorul acelei linisti nepamantene te-ai simtit ocrotita,protejata de o forta aflata dincolo de puterea de intelegere a mintii omenesti,ca si cand tu ai reprezenta ceva foarte special si extrem de pretios,si,daca ai simtit ca urma sa se petreaca ceva cu adevarat colosal pe durata caruia nu se putea intampla absolut nimic rau - chiar daca ai fi fost amenintata de un pericol de moarte,moartea nu s-ar fi putut atinge de tine cu nici un chip ...
    Asta voiam sa stiu : Daca ,asa cum spune Osho,,Ceva de dincolo de pamant a coborat pe pamant " ,altfel,daca imi vorbesti despre o linistire a mintii pot sa-ti spun ca o minte linistita e tot o minte !Doar ca e mai linistita...

    RăspundețiȘtergere
  12. De felul meu, nu am fost o persoana care reuseam sa fiu atenta totdeauna la actiunea de langa mine. Doar de la sfarsitul lui septembrie am inceput sa simt asta, ca eram atenta fara vreun efort, ca reuseam sa fiu interesata de ce se vorbea langa mine.
    Ca sa te simti ocrotit, ar trebui sa simti ca ai nevoie, ca exista ceva de care sa fii ocrotit. Eu n-am avut nevoie neaparat de asa ceva, n-am avut niciodata frici prea multe si/sau prea mari. Nici in diavol nu am crezut mai mult decat se deducea din biblie. Accept ca s-ar putea sa existe. Credinta mea s-a conturat demult in sensul ca daca nu dai atentie la ceva, nu exista... In schimb aveam nevoie sa simt iubire si asta ma asteptam sa simt, multa iubire, valuri de iubire. Dar nu prea a fost asa. Intentionam sa imi ofer iubirea catre Dumnezeu, cand as fi simtit din nou, ca am un surplus care trebuie sa se indrepte spre ceva. Momentan am simtit nevoia sa ma distantez de tot ce am experimentat lunile astea, sa iau o pauza. O stare indusa cumva din motive interioare sau exterioare oboseste la un moment dat. Voi face o pauza de cel putin o saptamana, apoi voi intra pe blogul lui Octavian sa vad "ce am pierdut". Un document care pomenea de un interval lung in care vor veni framantari sociale m-a cam dezamagit. Adica nimic-nimic, doar sa stau sa privesc ce se intampla in jurul meu, fara sa pot face nimic. In conditiile de acum, nimeni nu ma ia in serios. Iar cine ma ia in serios, nu are nevoie sa ii dau "sfaturi".
    Daca Osho spunea ca ceva de dincolo de pamant s-a coborat, ce e acel Ceva? Si eu pot sa stau in continuare in starea aia si sa ma detasez tot mai mult de ceilalti. Unora le convine, eu as fi ramas cu iubirea care sunt. Alta nu am simtit.
    Da, ma simteam ca si cum nu mi s-ar fi putut intampla nimic, dar tot asa simt si cand sunt cu cineva pe care il iubesc. Parca prea depinde totul de psihicul pe care il posezi... Totul pare inchipuire.

    RăspundețiȘtergere
  13. Acel ceva despre care vorbea Osho este o experienta aflata cu mult dincolo de orizontul obisnuit al vietii de zi cu zi...cred ca se referea la extaz.Daca ceea ce ai trait tu in ultimul timp (starile interioare de care vorbesti )a pornit de la o liniste nefireasca ,trecand apoi la o tacere imensa si la o pace profunda ,toate acestea in interiorul unui sentiment viu de protectie superioara...poate iti amintesti ca ai mai trait inca ceva,ceva esntial de care nu ai pomenit...
    In sfarsit...Poate mai vorbim dupa sarbatori.
    Craciun Fericit si La Multi Ani!


    Dumnezeu cu tine !


    P.S. Valurile acelea de iubire pe care vrei sa le simti...chiar exista.Centreaza-te in fiecare zi pe ora 12.00,spune o rugaciune si apoi stai si asculta,asteapta,va veni,vine intotdeauna .E ca un val care te poarta pe creasta lui ,sau ca un stol care te ia cu el...

    RăspundețiȘtergere
  14. Nu cred ca am uitat de ceva special... In schimb in pauza asta care a venit de la sine, mi-am dat seama ca la un moment dat m-am aflat sub o influenta straina, de care m-am lasat purtata. Nu merge sa imi spuna cineva ca sunt in 6D, apoi in 11D, si eu sa nu vad nimic neobisnuit. Ca mi-am facut lectiile, ca am fost ajutata de iubirea din jur... nu a tinut... Iluzia ca am iesit din iluzie... Desi inteleg la ce zic maestrii spirituali iesirea din iluzie, dar in cazul meu experientele din ultimul timp m-au indepartat automat (nu stiu exact de ce) de iubirea de langa mine si nu mi-a dat altceva in schimb. M-a tentat foarte mult sa merg cu experienta cat de mult, cat de departe... Pentru mine urmeaza o pauza... inca e pauza. Nu stiu cand voi reciti blogul lui Octavian, poate azi, poate maine, apoi sunt plecata si reiau firul cotidian de marti si... mai vedem. Parte din ce am invatat in ultimele doua luni imi este foarte folositor, dar trebuie sa le abordez acum din perspectiva strict personala, sa devina ale mele... asa simt.
    Foarte probabil ca la mine totul a inceput pe un fond de sensibilitate exagerata la momentul respectiv. Dar e vorba de o experienta strict personala asupra careia nu insist. Din pacate e foarte greu sa verific aceasta, dar nu imposibil, trebuie doar timp.

    Sarbatori fericite si iubire!

    Ora asta e cam nepotrivita... ma voi stradui sa reusesc o data macar. Prin 91-92 am simtit un val de iubire (nu stiu daca sa folosesc pluralul, nu e important) si singura solutie ca sa nu ma sufoce (la modul teoretic, mental), era sa spun rugaciuni in minte pana ma linisteam. Se intampla numai pe drumul spre serviciu, care dura 35 de minute. Eram credincioasa de 2-3 ani. Mai bine sa nu cauti asa ceva... Vine cand vrea el. Eu nu cautam nici acum, dar am picat pe niste evenimente asteptate, de care stiam.

    RăspundețiȘtergere
  15. In legatura cu influenta straina pe care ai perceput-o ...poate e cazul sa faci o pauza mai lunga,sa iei o anumita distanta fata de anumite lucruri !Am vrut sa-ti spun inca de la primul comentariu,dar mi-a fost nu stiu cum...Nu trebuie sa fii psiholog ca sa realizezi ca randurile cuiva denota o stare interioara de ravaseala,incoerenta,confuzie...De fapt daca iti recitesti oricare din randurile tale de pana mai ieri cred ca poti sa-ti dai seama singura ca-ti sarea mintea de la una la alta ca titirezul !Acum parca ti-ai mai revenit !Ai grija de tine !Daca se ivesc probleme in familie,tine cu dintii de familia ta,nu te inchide fata de ei,sigur Dumnezeu nu te-a pus acolo ,intre cei apropiati doar din intamplare !
    Nu te gandi la un atac subtil( legat de influienta la care faceai referire )putini sunt in stare de asa ceva.Pur si simplu ai intrat in aria de influienta a unor concepte care au la suprafata o spoiala de spiritualitate,iar in profunzime nu fac decat sa lucreze pentru destramarea familiei ca si institutie,pentru denigrarea valorilor nationale,pentru degradarea morala si psihica a omului si a societatii.Tu nu vezi ca unii deja nu-si mai ureaza La Multi Ani si privesc Sarbatorile de parca ar fi ciuma ?!Ai luat o doza prea mare din lucrurile astea si ti-au rasturnat valorile.O sa-ti revii repede.Nu mor caii cand vor cainii ! Si inca ceva : blogul asta ( asa ,sub forma de jurnal )a fost ideia ta ???????!!!!!!!

    Dumnezeu cu tine !

    RăspundețiȘtergere
  16. Nici nu m-am gandit la un atac subtil. Cumva as fi stiut daca era asa ceva, am luat o carte intitulata "Atacul psi. Ghid de autoaparare" cam acum doi ani, ca sa ma ajute sa fac fatza influentei pe care o are sotul asupra mea. In general empatizez cu toti. Din pacate ma molipsesc de la el cand e nervos, cartea aia mi-a facut bine si asa am luat cunostinta de ce inseamna atacuri subtile.
    Totdeauna am sarit de la una la alta cand discutam chestii din astea personale. Mi-a spus-o si altcineva. E stilul meu. Sunt prea multe informatii si nu se pot pune in ordine.
    Cred ca voi ramane la ce am fost pana acum. Fac ce simt eu ca e bine, din ce am aflat/citit pe perioada ultimelor 2-3 luni o sa aleg, aleg deja, ceea ce imi foloseste, referitor la sanatate fizica si echilibru psihic. Faptul ca am simtit ca a fost ceva fals, era sa ma faca sa imi pierd credinta in Dumnezeu, ceea ce, mi-am adus aminte, credeam ca e imposibil. Se pare ca trebuia sa aflu ca este posibil.
    A, daaa, blogul a fost numai si numai ideea mea.

    Pai sar de la una la alta pentru ca iti recitesc comentariul si raspund la cate o problema atinsa de tine. :) Dar, cum spuneam, stiu ca am obiceiul sa sar de la una la alta, de felul meu.

    RăspundețiȘtergere
  17. ,,Acest blog a aparut datorita acestui transfer energetic, ca sa am o descriere a fenomenului pas cu pas." !!!

    Un jurnal intim e un jurnal intim ,serveste cui trebuie. Cand e facut public ,si pas cu pas,oricine ne poate urmari public reactiile, ,pas cu pas ...
    Acum,sigur,zic si eu,doar ai auzit ca traim o stare de hipnoza generala,ca traim in irealitate,ca ne hipnotizam singuri,dar nu ti-a trecut niciodata prin cap ca ne putem da si comenzi posthipnotice ,nu ?

    RăspundețiȘtergere
  18. Cine a zis ca e un jurnal intim? Sunt constienta ca e public, deci ma comport ca atare. Numai ca nu mi-e frica asa cum le e altora, sa fiu sincera in diverse situatii.
    Ce sunt comenzile posthipnotice? Prefer sa te intreb pe tine, deoarece nu am timp sa ma informez cum trebuie. Din cauza grabei nu ma concentrez si fie voi accesa ce nu trebuie, fie nu voi retine esentialul, ci amanunte periferice. In mod normal as folosi cateva surse. Spune-mi tot ce stii despre asa ceva, sau da-mi linkuri, in masura in care spatiul, timpul etc iti permite. Cum ni le putem da noi, noua? Multumesc.
    (am citit despre ele mai demult. nu m-au interesat in mod deosebit)

    RăspundețiȘtergere
  19. Pai ,nu cred ca noi ni le putem da noua !Ni le pot da altii.Nu stiu exact cum fac, e si o stiinta,dar pare sa fie si ceva legat de calitati interioare,inascute,despre care posesorul poate sa nu aiba habar ca le are si ca le foloseste , si sa le confunde cu altceva.Deci,nu stiu exact cum se petrece si despre ce e vorba cu adevarat.Uneori ne surprind privirea pentru un timp mai lung sau mai scurt,stam ochi in ochi cu ei......Apoi,mai tarziu,dupa ce sedinta de hipnoza se incheie,putem avea reactii ilogice,automate,benefice sau mai putin benefice ,care scapa controlului constient,toti din jur observa ca se petrece ceva nefiresc cu noi,numai noi nu,deci ,am primit o comanda posthipnotica,pe anumite inclinatii naturale,cineva suficient de priceput grefeaza un mic programel.Fiind in acord cu afinitatile noastre interioare, programul ( comanda posthipnotica )nu e respins de sistemul de filtare personal.
    Tu vrei sa stii daca ne putem da comenzi posthipnotice,sau te gandesti la altceva ?

    RăspundețiȘtergere
  20. Tu ai scris "ne putem da si comenzi posthipnotice ,nu ?".
    Nu mi se pare important acum, nu m-am mai gandit la asta.
    Acuma am intrat in programul meu obisnuit, nu fac nimic neobisnuit. Cand ai zis de comenzi posthipnotice m-am gandit la ceva de genul - am citit ceva ce mi se pare posibil... apoi am inceput sa cred... tot mai tare... si la un moment dat se intampla! De ce se intampla? Pentru ca imi construiesc realitatea mea, sau pentru ca oricum s-ar fi intamplat?!

    N-am timp si nici nu simt nevoia sa citesc pe blogul lui Octavian. Sunt in continuare detasata de ce a fost.

    RăspundețiȘtergere
  21. Iti doresc un an nou cu implinirea tuturor viselor tale de lumina ! Dumnezeu cu noi !

    Si...ceva te-a impresionat foarte tare daca tot amintesti despre un om si un blog ,fara sa te intreb ,fara ca macar sa aduc vorba de asa ceva !
    Vreau sa-ti spun un lucru : Daca exista ,sau va exista o crestere masiva a vibratiilor,vibratii despre care se spune ca ne vor transpune intr-o dimensiune noua,nu pe acea presupusa crestere a vibratiilor trebuie sa ne concentram atentia ,ci tot pe lucrul cu noi insine.Conteaza mai putin cat si cum cresc vibratiile universului,planetei etc,important este sa crestem noi in vibratie,pentru ca e greu de presupus ca ele ne vor schimba automat...schimbarea vine din interior !

    http://prezentari.alege.net/prezentari-educationale-ro-819-Povestea-vulturului.html

    O zi buna !

    RăspundețiȘtergere
  22. Incep de la coada la cap (adesea e cel mai firesc mod de a raspunde, asa simt, or fi existand si explicatii). Povestea vulturului cred ca o stiu. E vorba de schimbarea penelor si a ghearelor, care nu se face decat cu multa truda si suferinta, el trebuie sa isi frece ghearele de stanci ca sa-i cada. Nu mai imi fac un cont, mi-am facut o groaza de conturi, ce e prea mult, strica.
    Pai e la indemana motivul pentru care pomenesc de Octavian si blog. Am fost intrutotul de acord cu ce e pe acolo, deci e o sursa potrivita ca sa afli mai multe despre mine sau sa te orientezi daca tu cunosteai deja blogul. E un punct de plecare in discutii.
    "nu pe acea presupusa crestere a vibratiilor trebuie sa ne concentram atentia ,ci tot pe lucrul cu noi insine."
    Cam asta simteam/simt si eu. Nu eram eu cea care cica a ajuns in 11D. Asa cu bune si cu rele, in dimensiunea 3D unde ma aflu, cea care ne hraneste cu iluzii(cine vede in asta o explicatie pentru anumite fenomene, care ii serveste drept lamurirea existentei sale si a lumii, e liber sa adopte acest punct de vedere), cel putin stiu unde sunt. La urma urmei, era vorba undeva inainte sa ma retrag, ca e mai bine sa fii complet in iluzie, decat sa ai anumite atitudini care ar hrani dizarmonia in lume.
    Asa-i, schimbarea vine din interior... Si drumul e lung. Adeseori.

    Inca mai simt ceea ce ziceam ca e un surplus de energie. Sa-mi aduc aminte... ca inainte de a lua de bune niste vorbe, descopeream ca sunt mult mai atenta la ce e in jurul meu, ca ma pot concentra si sa fiu intr-o anumita stare - de atentie, de iubire, de armonie. Ca lasam deoparte gandurile parazite si imi pastram mintea golita de zgomotul gandurilor mult mai bine ca inainte, inainte de toate astea.
    Nu pot compara "excesul de energie" decat cu senzatia ca toate celulele corpului meu vibreaza, ca le simt vibratia... Atat. Si inima bate mai tare, dar... am renuntat la pastilele de tensiune. Avusesem ameteli din cauza tensiunii, inima nu mi-a batut nici inainte asa cu putere.
    Am sa las si mai mult timp pana voi citi blogul lui O. Cu cat mai tarziu, cu atat voi putea fi mai obiectiva. Poate intr-o zi, de la sine, voi avea timp si voi simti nevoia sa citesc.

    RăspundețiȘtergere